masca : MASCA DE OXIGEN

HURT LOCKER si OSCARUL

2010-03-19T18:01:36Z

nu-i ca parodia pentru avatar, dar tot buna si asta

Avatar dupa Oscar

2010-03-18T20:49:03Z

EUGEN - former member of the famous Casanova Band

2010-03-11T15:51:20Z

tocmai cand ma gandeam cat de trist a trecut 9 martie, fara 44 de pahare, fara tam-tam... am ratat si mucenicii, trist rau in concluzie. dar daca eu am ratat 44 de pahare, femeile care au pierdut concertul asta chiar au ce regreta: dupa festivalul de arta medievala, Sighisoara a gazduit sambata, 6 martie, un eveniment extraordinar, dedicat zilei internationale a femeii, mai exact concertul lui Eugen, spuranumit "tatal lor", cu mega hitul "ce tare m-am imbatat", ceea ce l-a inspirat chiar si pe autorul afisului, care dupa aceeasi actiune l-a numit pe ultracunoscutul Eugen - INVITATATATATAT... sau o fi fost de la reverb, din boxe... fara numar, se stie

ab actu ad posse valet illatio

2010-03-10T23:10:04Z

Din intelepciunea romanilor: ab actu ad posse valet illatio - din trecut se intuieste viitorul. Cam despre asta e vorba, despre experiente.
Asta conteaza, asta formeaza, asta decide in locul unui individ prezumabil obiectiv. Pentru ca nu ai cum sa nu iti ghidezi deciziile fara a lua in considerare trecutul.
Experientele te modifica, fara voia ta. E un fel de invatare. E o analiza a informatiilor intr-o forma empirica, aplicata pe individ. Stii ca daca te-ai dus de doua ori in Londra si a plouat de fiecare data, ar trebui ca data viitoare sa iei cu tine o umbrela.
Avantaje si dezavantaje. Avantajul ar fi ca uneori poti sa intuiesti ce se va intampla, dezavantajul e ca poti sa te inseli. Ca nu intotdeauna ce s-a intamplat e repetabil.
Senzatia ca poti sa prevezi, ca poti sa intuiesti, ca n-ai cum sa nu stii ce va fi e un fel de drog… si ai nevoie de doze din ce in ce mai mari…
Doar ca uneori speri, inconstient, ca experientele din trecut au fost evenimente si atat, ca n-au cum sa se repete, ca nu ti se poate intampla din nou… nu tie
Esti practic intre doua tentatii, undeva la mijloc, intr-un exercitiu de echilibru pe sarma: cea de a accepta trecutul ca pe un raspuns pentru viitor si cea de a-l ignora, in ideea ca e irepetabil.
Si echilibristica asta e nenorocita rau, fara cablu de siguranta

Nea Vasile si sfintii

2010-03-08T23:33:56Z

“La noi sunt codri verzi de brad” – cum ar veni avem cu ce. Cati l-or fi citit pe Goga, nu stiu. Cati, din cei care l-au citit, l-au si inteles, imi scapa. Dar daca cineva l-a citit si l-a si inteles, nu poate sa nu vada ca omul asta a constatat evidentul: avem si codri, avem si doine, avem si fluturi, bate si soarele… e aproape bine… daca ne oprim aici, nu ne mai vedem de norisori. Plutim, e ok… doar ca domnul Goga ne da la „baza temeliei” - cica e jale. Jale mare, dom’le!

Back to the real life: avem oameni priceputi la orice, avem oameni care-si dau cu parerea despre orice, avem autoritati morale, avem “profesionisti”, avem modele de succes, avem… avem. Nea Manole, instalatorul, nu poate fi doar instalator. El se pricepe si la politica. Din cand in cand mai si tunde cate-un vecin.. deh, ne gospodarim. Adora pescuitul si vorbeste cu patima si incrancenare despre cat calm iti aduce activitatea asta recreativa. Coana Veta nu e doar o impatimita a integramelor, ea vede lucruri si are niscaiva puteri paranormale, intuieste, vede, are anticipatie, e data… dar n-a venit s-o ia. Nea Vasile stie orice, de la cum se demonteaza placutele de frana la dacie, la criza mondiala, capacitatea lui analitica iesita din comun il face un fel de zeu la el pe scara. El are raspunsurile. La el vin intrebarile alora de-l idolatrizeaza. Ce zice nea Vasile ca e bine devine cutuma, obicei al locului, are putere de lege uneori. Pentru ca el stie. Nea Vasile e undeva, sus.

S-a hotarat sa-si schimbe masina. Si a facut-o. Are acum una noua, dar totusi second hand. Desi e zeu, el simte ca totusi nu e zeul suprem. Asta nu-l face sa se simta confortabil. Deloc. Asa ca, pentru fericirea lui si integritatea fizica a noii sale achizitii, nea Vasile se de-divinizeaza si apeleaza la forurile superioare. In mintea lui, Dumnezeu da binecuvantari pt arbori cotiti, chiulase, discuri de ambreiaj etc. Prin intermediari, desigur. Nea Vasile a auzit de la alti zei de bloc ca daca te duci cu masina la biserica, preotul ti-o sfinteste. Partea proasta e ca e si foarte adevarat, i s-a confirmat duminica, cand un preot anonim de la manastire fara nume i-a dat cu busuiocul pe bemveu. Siguranta activa a vehiculului a crescut, performantele – de asemenea, normele de poluare respectate intocmai.

Nea Vasile e fericit, e protejat, are si o cruciulita crosetata la oglinda, care-l apara de accidente, pene si alte nenorociri.

Traim episodul in care vrajitoria bate religia. Mama Omida a devenit atat de populara, incat unii vremelnic purtatori de haina preoteasca isi doresc sa ii creasca asemeni. Se sfintesc masini, se deschid carti, se exorcizeaza. Cat e escrocherie si cat e prostie, nici macar nea Vasile nu stie.

S.R.L.-izarea n-are limite. E o afacere, e un mod de a face bani, fie ei si pentru a-i folosi, poate, intr-un scop nobil. Sau nu.

Astept cu interes sa apara slujba de sfintire a mulinetelor pescarilor, a foarfecelor frizerilor, a drujbelor padurarilor.... pentru ca la noi, desi mai sunt ceva codri verzi de brad, trebuie musai sa avem si ceva jale-n casa. Asa a zis poetul!

P.S. Nea Vasile, daca imi iau o surubelnita cu cap cruce in masina, se pune?

"Profetul” – Kahlil Gibran

2010-03-04T22:28:48Z

“Copiii vostri nu sunt ai vostri. Sunt fii si fiice ale Vietii care tanjeste chiar dupa ea insasi. Ei vin prin voi, dar nu din voi, si chiar de sunt cu voi, ei nu va apartin. Le puteti darui dragostea voastra, dar nu si gandul vostru. Caci ei au propriul lor gand. Le puteti gazdui trupurile, dar nu si sufletele, Caci sufletele lor sunt gazduite in casa zilei care va sa vie, pe care voi nici chiar in vis nu o puteti cunoaste. Va puteti stradui sa fiti ca ei, dar sa nu cautati a-i face pe ei asemeni voua. Caci viata nu merge inapoi si nici nu se impotmoleste in ziua ce a trecut . Voi sunteti arcuri, iar ei sagetile insufletite pe care le trimiteti inainte. Arcasul ocheste tinta in nemarginire si va inconvoaie cu puterea sa pentru ca ale Lui sageti sa zboare cu iuteala in departari. Cu bucurie lasati mana Arcasului sa va-nconvoaie, Caci asa cum El iubeste sageata zburatoare, la fel iubeste arcul care il asculta.”

pentru mama

2010-03-03T10:34:25Z

Sunt oameni in vietile altor oameni care pur si simplu sunt acolo. De cand incepe toata treaba. Te nasti cunoscandu-i. Ii simti, ii stii cum te stiu, ii inveti cand te invata, ii afli sau te afla. Nu ii alegi, se aleg singuri. Tu doar intri in vietile lor. Ei te modeleaza. Esti intr-un fel atelierul lor de lucru, ori locul in care isi gasesc ce au mai bun, ce au mai important de transmis. Esti locul lor de joaca. Sunt regizorii episodului pilot din viata ta. Si viata ta devine incercarea vietii lor.

Mi-a citit o poveste, povestea cuielor. E prima mea amintire clara cu ea.
Am vazut-o apoi bucurandu-se, plangand, am vazut-o fericita, am vazut-o trista, puternica sau neputincioasa, am vazut-o invingatoare si coplesita… dar cel mai important a fost sa o vad mergand tot timpul inainte. Nu a jucat teatru niciodata cu viata, dar a jucat cu suflet toate rolurile in care viata a distribuit-o… sotie, mama, bunica… s-a adaptat perfect.

Nu stiu de cate ori am fost cauza bucuriilor, implinirilor si fericirii ei, dar stiu ca de multe ori am dezamagit-o. Daca timpul ar fi reversibil, m-as intoarce la fiecare cui. N-ar mai lasa urme…doar ca ea poate sa ierte. Si stie ca perfectiunea e o utopie si nu asteapta asta de la mine.

E omul din viata mea caruia ii datorez aproape tot… si din motivul asta, de ziua ei, in fiecare an, ii cer iertare pentru cuiele batute in usa.

Astazi este ziua ei.

La multi ani, MAMA!

FRUMOS!

2010-03-02T10:18:28Z

TELEENCICLOPEDIA

2010-03-01T14:04:45Z

pentru ca noua ne pasa:)))

copilarie, logica si inca CEVA

2010-02-24T11:57:02Z

Am avut o discutie despre Dumnezeu. Scurta.

Ce urmeaza nu vreau sa sune a blasfemie, nu scriu pentru un tipar uman anume, scriu in incercarea de a ma justifica. Eu mie.

Nu m-am gandit niciodata daca sunt credincios sau nu, nu mi-am analizat relatia cu El. Stiu ca mergeam la biserica din satul bunicilor in fiecare duminica, la fiecare sarbatoare « cu cruce rosie », cantam si imi placea. Aveam o satisfactie pe care acum nu pot s-o explic nicicum.

Acum lucrurile sunt un pic schimbate, probabil perceptia despre biserica, asa cum o vad acum, ma impiedica sa merg acolo atat de des pe cat, poate, ar trebui. Experientele de viata ne modifica in tot sau in parte, asocierile pe care le facem uneori, rationamentele, dau rezultate strambe, ne altereaza perceptiile. Generalizam si suntem supusi acestui pacat. Desi e un cliseu si asta ma enerveaza, «nu mai e ce era odata».

Nu ma inchin cand trec pe langa biserici. Injur uneori. Nu sunt tot timpul cum mi-as dori sa fiu.

Cu timpul logica a inaintat in terenul in care alteori nu se cereau explicatii. Si de cele mai multe ori incep sa cred in ceva cand logica nu ma mai ajuta, cand realizez ca o fortez dincolo de posibil si ca pot ajunge la concluzii eronate plecand de la premise corecte, prin rationamente gresite, cand inceteaza sa explice lucruri, fapte, oameni.

Ceea ce nu inteleg, devine parte din acel ceva in care teoretic cred.

Oamenii cauta explicatii pe care, daca nu le gasesc rapid sau deloc, le lasa in seama divinitatii, pentru ca acolo trebuie sa fie toate raspunsurile. E forta care are toate raspunsurile, care stie cine, ce cum, unde, cand, de ce…. Si cu cat stii mai mult, ai senzatia ca nu stii mare lucru, cu cat cunoasterea ia locul necunoasterii ai tot mai multe intrebari fara raspunsuri, ceea ce face ca doza de inexplicabil sa creasca. Si crezi din ce in ce mai mult in acel ceva… iti intelegi situatia de pion care, desi incearca sa faca mutari de capul lui si are senzatia ca unele chiar ii ies, pentru mutarile importante asteapta indicatiile scenice de la altcineva, si zice «Doamne ajuta!». Asta e intr-un fel recunoasterea limitelor… am ajuns pana aici, de-aici incolo asteptam sa vedem ce zice “the mastermind behind the scene”, Cel care are toate raspunsurile....

sunt in momentul cu "Doamne ajuta!"

MURPHY SI FLORILE

2010-02-23T10:46:25Z

- Hai, sa traiesti ! Ce faci ?
- Prost frate, prost…. Cu criza asta…

Am auzit chestia asta de N ori in ultimele luni… si de fiecare data cand o aud, ma gandesc cam cat de repede as putea gasi butonul ala rosu de pe tastatura telefonului… dar parca mi-e rusine sa inchid, asa ca stau si ascult, mai pun cate-o intrebare, de dragul conversatiei… Nu-ti vine sa-i tai omului elanul plangacios, dar parca nici sa iti umple viata cu ale lui nu e prea sanatos. Cauti o solutie de compromis, schimbi vorba dupa primele lacrimi, doar doar o iesi ceva dintr-o conversatie inceputa prost.
Murphy zicea (cate chestii a mai zis si baiatul asta, nu prea avea mare lucru de facut) ca orice lucru inceput prost, se sfarseste si mai prost… tind sa-i dau dreptate intr-o oarecare masura, dar am niste rezerve in sensul asta… cred ca mi-e mai usor sa gasesc partea buna a lucrurilor in chestiile astea, sa ma bucur, mic, intr-un colt, ca mie nu mi-a dat criza la gioale (inca), ca se poate si mai rau, ca am facut bine ca i-am dat omului ocazia sa-si verse dracii, chestii d-astea mici rau, care nu fac altceva decat sa-ti alimenteze credinta ca esti mai dat dracu’decat ailalti… ca esti un pic de buric al pamantului, ca poti. Nu e ca si cum te-ai bucura de necazul altuia, e ca si cum te-ai bucura de, inca, ne-necazul tau.
Exista o parte buna a lucrurilor, pe care o preferi de fiecare data partii mai putin placute. E mai confortabil. E mai usor de acceptat. O vezi si atat ! partea urata – sub covor ! pana cand ajungi la concluzia ca n-ai un covor suficient de lung sau de lat…

Dar nu intotdeauna, stimabile Murphy, ceea ce iese din rahat, neaparat pute !

Manneken Pis

2010-02-22T22:25:01Z

Diferenta intre teorie si practica e relativ simpla: teoria e situatia in care stii ce e, dar nu stii cum se face, pe cand practica e situatia in care ajungi la un rezultat fara sa stii exact de ce.

Daca m-as lua dupa sfatosi si-as imbina teoria cu practica, as ajunge sa nu stiu cum se face si fara sa stiu exact de ce.

Toata lumea da sfaturi, e un fel de sport de masa… si inevitabil eliberatorii acestor mesaje pline de talc, intelepciune, adevaruri absolute, simt nevoia sa precizeze, cu o modestie stramba caracteristica speciei, ca ei fie nu se considera in masura, fie ca nu vor “sa se bage”, fie “nu stiu… dar cred ca”… E, uite ca aici e problema, cand apare acest DAR. Dublat de “cred ca” sau “parerea mea e ca” devine nociv de-a dreptul.

Foarte rar accept sfaturi… si asta nu pentru ca le-as stii pe toate, ci pentru ca majoritatea binevoitorilor datatori de sfaturi, profesionistii acestei meserii, sunt de cele mai multe ori niste statui ale esecului… unele mai mici, ca piticii de gradina, altele mai mari, ca statuia lui Lenin din fosta piata a scanteii. In lupta asta intre statui, mi-as dori sa fiu un Manneken Pis, sa-i pot tine la distanta.

“sa invatam din greselile altora” – suna spart,dogit, sec, uzat mai ales – dar cred ca despre asta e vorba. Sa n-o comiti in acelasi stil stupid ca altii. Dar asta ar insemna sa fiu atent la tot ce fac ceilalti si sa-i transform in subiecte de analiza de caz. Am timp? NU

Ramane valabil totusi, macar pentru aia care n-au alta treaba… eu mi-l fac prieten pe feisbuc pe Manneken Pis si-mi vad de treaba. Pentru ca el, chiar daca face o treaba nasoala in public, o face cu atata stil incat toti se opresc sa-i faca poze. Pa

pentru prieteni

2010-02-22T20:35:16Z

TIMPUL

2010-02-19T10:26:25Z

Ce faci cand n-ai timp?

Evident, dai vina pe faptul ca esti mult prea ocupat, ca nu se poate acum, inventezi scuze… unele mai slabe decat altele, dar te consolezi cu ideea asta, ti-o induci, cum ca tu chiar esti foarte ocupat… ca timpul zboara, ca orice altceva e de vina, numai tu nu.

Pentru ca oamenilor nu le place sa fie gasiti vinovati de ceva, si cu atat mai putin sa se gaseasca in postura de a-si identifica vreo vina… pur si simplu nu pot. Trebuie sa fie de fiecare data altceva, timpul, vremea, varsta, mediul, orice… ei nu.

Ei sunt undeva sus, deasupra lucrurilor astora si totusi sub presiunea lor.

E locul din care te-ai arunca si-n cap daca ai avea siguranta ca nu cazi degeaba, sperand ca la un moment dat vei putea inversa putin planurile, macar pentru cateva clipe, in care sa simti ca domini situatia, ca poti orice.

Dar parca�nici pentru asta n-ai timp, nu?

PRINT SI CERSETOR

2010-02-18T23:57:59Z

Sau povestea de pe caseta Philips. Eu asa o recunosteam cand am invatat cum sta treaba cu cititul… pana atunci a fost un pic mai greu, o dibuiam dupa culoare, portocaliu cu scrisul negru, apasam primul buton si se deschidea usita casetofonului, puneam caseta, inchideam usita, apasam al 5-lea buton (cu grija, fara ala rosu, ca ala era de inregistrare), si asteptam sa inceapa…. Era un mic miracol… nu trebuia sa-mi citeasca nimeni povestea, ma descurcam singur… erau miracolele copilariei

Povestea nu era foarte vesela, dar asta conta mai putin… mesajul il intelegeam si nu prea, dar nici asta nu parea sa aiba importanta, ma bucura ideea ca am reusit sa fiu parte a miracolului. Eram un fel de rege, in universul meu, eu apasam butoanele… controlam chestia asta.

Si cred ca asta face diferenta, controlul pe care il ai asupra lucrurilor, capacitatea de a le determina actiunile, de a le influenta rezultatele… de a face ceea ce vrei.

Asta te face print. Restul sunt cersetorii, dar asta numai in universal tau mic. Fiecare e regele lumii lui… iar cand trece dincolo, cand intra in alt regat… atunci ar trebui sa intervina ceea ce se cheama adaptare… iar asta e cea mai grea treaba.De aici apar invingatorii si invinsii, calaii si victimele, in esenta adaptatii si inadaptatii.

E arta de a percepe ca pe o victorie - in orice alt univers decat cel propriu – ceea ce ar fi o infrangere in sistemul tau de valori. Ai sansa sa nu fi cersetorul milei, dar nimeni nu garanteaza ca vei ajunge print.

E doar o posibila urmare a adaptarii… si nu in ultimul rand de noroc… si cum mi-a spus cineva acum cateva zile, “norocul e pentru mintile pregatite sa-l primeasca”